Logo della Provincia di Oristano

Provincia di Oristano - sito web ufficiale

S’Unda manna – S’alluvione de Aristanis de su 1860

23/12/2021  - 

Su 9 de nadale de su 1860 at a èssere pro semper, in Aristanis, “Sa die de s’Unda Manna”.

Sa timòria de cussa die, imprimida in sa memòria de sos betzos, l’agatamus in sa descritzione chi nde faghet Enrico Costa in su romanzu La bella di Cabras, chi descriet s’aundamentu de Aristanis faeddende de comente est morta sa mama de sa protagonista Rosa.

Pro Aristanis sos aundamentos non fiant una novidade: sa tzitade at dèvidu fàghere semper sos contos cun s’abba ca sa natura sua de logu totu in paris, prenu de paules e de maras de abba corrùmpida nde faghiat unu logu malesanu in ue sa malària ochiat sa gente a fràschias, a su puntu chi a sa tzitade l’aiant dadu su paranùmene de “Tumba de sos furisteris”.

Duncas s’abba pro Aristanis fiat vida e morte dae semper. Ma cando proiat meda sa gente timiat a beru, ca su Tirsu càrrigu de abba giampaiat sos àrgines e intraiat in sa tzitade cun prepotèntzia. Est su chi est capitadu cussu 9 de nadale de su 1860.

Sas dies in antis aiat pròidu meda. Su frùmene fiat unfradu, nieddu e inchietu ca su bentu forte aiat serradu sa foghe e s’abba non nche podiat essire a mare.

A cara a sas duas s’at intesu unu tzàchidu mannu, comente de cosa crebada, e in unu momentu s’abba at comintzadu a currere. Fiat proende a ìrridu e s’istrìpidu de s’abba fiat terrorosu. Sa campana de sa Turre at comintzadu a tocare pro chi sa gente esseret curtu a si sarvare dae s’unda.

In pagu tempus su trulu at ammuntadu su logu: dae Àllai a Aristanis, unu frùmene nieddu e fritu de ludu, àrbores, mòbiles tirados dae s’abba curriat muende peri sas carreras. In Porta Manna (piazza Roma), s’unda de trulu intrada dae sa ruga ‘e Pontixeddu (via Tirso) aiat fatu degòlliu betende a terra domos, magasinos e atividades. In Portixedda su trulu nch’aiat tiradu finas su baule de unu poberitu mortu sa die in antis.

Dae Aristanis a Santa Justa non si bidiat unu parmu de terra: fiat totu mare. Sa fortza de s’abba, imbàtida finas a tres metros de artària, aiat carrargiadu sas domitas chi fiant totus a pranu terrinu. Onni tantu unu cùcuru de pranta o una cobertura signalaiant chi in cussu logu, a mangianu, b’aiat domos.

In cussu mare nieddu de ludu sos piscadores de Santa Justa, acudidos pro dare una manu de agiudu, carrigaiant in sas barca sa gente chi pro si sarvare fiat pigada a subra de sas àrbores prus artas.

A cara a sas sete de sero s’abba at comintzadu a si ritirare ma su bighinadu de Sa Porta fiat ammuntadu dae metru e mesu de abba e prus de chentu chimbanta domos, chi a cussu tempus fiant fatas de làdiri, aiant tentu dannu.

Su miràculu est istadu a tènnere pagos mortos. Essende sa die in fatu de sa festa de Sa Purìssima, sos aristanesos b’ant bidu s’agiudu de Nostra Segnora e l’ant fatu cantare una missa (chi si faghet ancora a dies de oe) e dedicadu un’altare in sa crèsia de santu Sebustianu.

Pro connòschere mègius sos acadimentos de cussas dies si podet lèghere su libru “S’unda manna” iscritu dae Mauro Solinas (lu podides iscarrigare dae su link https://www.comune.oristano.it/it/vivioristano/citta/luoghi-della-cultura/archivio-storico-del-comune-di-oristano/Sunda-Manna.pdf).

(GF.P.)